Am vrut de mult timp sa scriu despre hobby-uri sau pasiuni. De ce? Ca ma preocupa subiectul si pentru ca vad multe persoane in jurul meu care traiesc doar ca sa munceasca. In special barbatii ma preocupa, din cauze evidente, de solidaritate masculina. Imi place sa observ, in ultimii ani tin aceste observatii pentru mine, dau sfaturi doar daca mi se cer si daca mi se pare ca persoana care le cere le vrea cu adevarat.
Sa revenim, de ce cred eu ca e vital sa ai pasiuni. Stiti ca in trecut, viata parintilor nostri nu cuprindea notiunea de hobby sau pasiune. Ai mei, care au trait intr-un orasel de 25.000 locuitori in sudul Romaniei, isi manifestau existenta prin munca, in principal pentru acoperirea nevoilor de baza. Oamenii in perioada aceea, foloseau bicicleta ca utilitate, nicidecum ca hobby. Si exemplele pot continua. INSA, lumea s-a schimbat. Internetul si calatoriile au deschis portile cunoasterii, informatia a facut ca totul aa devenit mult mai complex. Insasi existenta noastra e mai complexa, pe vremea parintilor nostri cumva aveai de lucru pe undeva daca iti vedeai de treaba. Acum, vedeti si voi contextual economic, geopolitic, AI, totul in schimbare accelerata. Tocmai de aceea pasiunile si hobby-urile sunt cu atat mai importante, si o sa scriu mai jos de ce.
Prin pasiuni si hobby-uri se reduce stresul si se reface echilibrul emotional. Ne ajuta sa intelegem mai bine ce ne motiveaza, deprindem noi abilitati si astfel creste increderea de sine. Cel mai important e ca ne deconecteaza de la rutina zilnica. Ne ajuta sa ramanem motivati, sa ne bucuram de moment autentice cu noi insine, ceea ce putem spune ca e un soi de meditatie, sau introspectie.
Pentru mine, la momentul asta, motocicleta reprezinta o pasiune ce ma face sa simt ca vreau sa traiesc mai intens. Imi da un scop suplimentar in viata, imi planific urmatoarele calatorii iar intre ele am alt fel de tractiune in tot ceea ce priveste munca, cotidianul, familia.
Sa nu va ganditi ca m-a apucat criza de 40 ani, altul care nu mai stie ce sa faca si s-a apucat la “batranete” de prostii. Asta va fi un subiect viitor, apropos de criza de 40. Revenind la pasiunea mea, am trecut bine de 40, si am carnetul de motor din 2012, si cred ca am schimbat vreo 7-8 motociclete diferite. Recunosc, la inceput mi s-a parut cool, ma atragea acceleratia nebuna si adrenalina. Usor, usor, motivatia s-a schimbat, acum ce ma atrage tot mai tare sunt calatoriile, libertatea si spiritul de aventura. Recunosc ca si bugetele s-au schimbat, nu e deloc un sport ieftin, a trebuit sa trec peste o gramada de frici pana mi-am cumparat prima motocicleta noua, la fel si cu echipamentul.
Daaar, merita, senzatiile care le-am trait si le traiesc sunt unice. De la taverna din Grecia din varful muntelui, unde nu stiau o boaba de engleza si unde am mancat incredibil de bine, la hotelul din Turcia de la Marea neagra aproape de granite cu Georgia, unde am discutat cu propietarul hotelului situatia economica din zona si care a vrut sa ne mai dea o camera din partea lui ca sa nu stam inghesuiti. Din Kotor Muntenegru, in Mostar Bosnia, din Slovenia in Italia, am niste mega amintiri din toate calatoriile astea.
In plan avem Grecia din nou in primavara, este foarte ofertanta din multe motive: trafic inexistent, o retea de drumuri ce leaga munte de munte si cate un sat si la 1-2 ore de mers, peisaje de vis, mancare bestiala si preturi in extrasezon super decente. In sezon nu merita sa mergi, e super cald si destul de aglomerat pe drumurile de legatura de jos, de la nivelul marii. Aici intr-o primavara, am oprit motocicleta pe marginea drumului si am mancat cirese din pom, culese de mana mea, in timp ce in Romania trebuia sa iti vinzi un rinichi sa iti permiti 10 cirese, stiti preturile prohibitive la cirese la inceputul verii.
Turcia la fel e o mega destinatie, traficul aici din nou e un asset, nu se circula tare, nu merg cu viteza din cauza ca majoritatea masinilor au cilindree mica, au impozite foarte mari pentru cilindree mare, rar vezi un 3.000 diesel acolo J Ca si in Grecia, e o tara superb ce merita descoperita la pas, prin oraselele lor, si nu prin resorturile din Antalya. Acolo unde mergem noi, nu merg turistii europeni, e cu atat mai fain sa te amesteci cu ei si sa ii observi.
Urmeaza Albania, unde trebuiesc cauciucuri orientate o idée si catre offroad, e o tara in plina expansiune, unde inca nu am fost, abia astept sa ajung.
In toamna, o experienta mai complexa, e programata Georgia, unde trebuie sa mergem vreo 3 zile cu feriboat-ul, traversam Marea Neagra pe lungime si ma enerveaza ca dureaza atat, nu imi place senzatia pe ferry.
Marocul e pe lista, ceva mai costisitor, trebuiesc trimise motocicletele la Malaga sau undeva in sudul Spaniei, noi zburam si de acolo trecem la fel cu Ferry.
Si ceeea ce imi doresc tare e America de sud, Argentina si tarile din jur, e ceva ce ma atrage acolo.
Pentru cele de mai sus, gasesc drive-ul sa ma duc la birou, sa ma lupt cu toate prejudecatile, cu toate pattern-urile mostenite si sa gasesc solutii pentru a finanta experientele, pentru ca ma fac sa ma simt viu, ma fac sa simt ca TRAIESC.
