Ce ne face fericiti.
Zilele astea citeam ceva bloguri unde se scria despre corporatisti, valori, bani, downshifting si work life balance, in romaneste echilibru.
Ca fost corporatist, am evitat intotdeauna sa incep eu discutiile cu ce misto e viata de dupa corporatie, iar cand am fost provocat am spus doar atat, ca ma felicit in fiecare zi ca am facut pasul de plecare. Adevarul e ca, privind in urma, in primul an mi-a fost foarte greu sa ma obisnuiesc cu noul statut, fara oameni in subordine si o functie acolo in semnatura mailului. In plus, nu imi mai raspundea nimeni la telefon, adica nu mai avea nimeni nevoie de mine, ca in corporatie de aia iti raspund toti. Nu imi lipsea nici functia, nici oamenii din subordine, dar brusc ma loveam numai de ziduri in activitatea de mic antreprenor. Si cumva aveam mult timp liber cu care nu stiam ce sa fac.
Dupa cativa ani, am ajuns sa pot dormi la pranz daca vreau. Ceea ce mi se pare smecherie. Nu dorm, dar daca vreau, pot. Merg la sala dimineata, las telefonul in vestiar, nu moare nimeni pana la 9.30 cand termin. Apoi la birou 2-3 ore in care imi fac treaba intens si nu o frec pe facebook. Apoi intalniri. Daca am. Daca nu, ma duc la o tura cu bicicleta. Sau la cafea cu prietenii.
Acum ceva ani, as fi crezut ca sunt norocos ca pot sa fac toate astea. Dar adevarul e ca norocul nu are nimic de a face cu cele de mai sus. Tine de alegerile facute de fiecare dintre noi. Si de ce e cu adevarat important pentru noi. Ce e cel mai misto e ca oamenii se pot schimba. Logic si prioritatile lor. Acum cativa ani am platit 1500 euro pentru un televizor de ultima generatie, 3d, diagonala mare, sistem de operare super performant, etc. Acum, mi-as plati o excursie in Toscana cu banii aia.
Revenind la work life balance, sau echilibru in romaneste, sunt primul care imi fac o introspectie referitor la ce ne face fericiti. Am rugat si alti prieteni din cercul meu sa imi raspunda la intrebarea asta. Sau sa ISI raspunda 🙂 Eu zic ca e un exercitiu bun. Poate dureros, dar bun 🙂
Primul lucru care ma face fericit e ca ma trezesc cu placere dimineata. Cu planul facut, stiu de seara ce am de facut a doua zi. Am auzit o chestie misto de curand legat de planificare: “Daca nu ai un plan pentru ziua in curs, fa-ne un favor noua celorlalti care avem si nu iesi din casa, o sa ne incurci”
Am inceput de cativa ani sa imi scriu obiectivele, mai exact din 2016 si progresez mereu. De exemplu pe 2018 mi-am atins toate obiectivele, mai putin unul cu greutatea, si asta pentru ca nu m-am mai uitat pe hartia unde le-am scris si am mancat mai mult decat trebuia in ultimele doua luni. De aceea, in 2019 o sa citesc obiectivele in fiecare luna. Sa nu imi pierd focusul.
Alt motiv pentru care sunt fericit e pentru ca sunt inconjurat de oameni frumosi. Calitatea vietii noastre depinde foarte mult de calitatea oamenilor cu care ne inconjuram, de relatiile pe care le construim, le mentinem si le cultivam. Drept urmare, aveti grija la acest aspect, e unul important. Ganditi-va la relatiile voastre si analizati-le, sigur aveti cel putin un “prieten” care ori se plange ca nu are noroc, ori e plafonat. De acolo nu ai ce invataminte sa tragi, doar sa te incarci cu chestii negative.
Sunt fericit cand imi vad copiii ca vorbesc frumos, lasa o impresie buna, fac sport si au o atitudine constructiva. Cand nu se plang si cauta solutii. Inseamna ca mi-am facut treaba bine. Pana acum.
Sunt fericit cand ma dau cu bicicleta. Si singur, nu am o problema cu asta. Este foarte cunoscut ca efortul fizic produce endorfine. Pe scurt o stare de bine, desi esti sfarsit din punct de vedere fizic, mental te simti excelent. Sunt adeptul teoriei ca dupa 40 de ani, TREBUIE sa faci miscare pentru a fi sanatos.
Sunt fericit cand imi conduc motocicleta. Cand skiez si ma uit de la 3000 metri in jur. Cand culeg manatarci din padure si umplu cosul. Cand fac un gratar cu prietenii, facem glume proaste si radem mult. Cand ajung acasa si imi tund gazonul respirand aerul care miroase a iarba proaspat taiata. Cand ma duc in centru pe jos sa mananc o inghetata.
Pe voi ce va face fericiti? Cat de aproape sunteti de echilibru?
