Zilele trecute veneam de la Timisoara, pe autostrada. Circulam pe banda a doua, depaseam cateva dube de marfa, mergeam cu 120 km/h aveam inca doua autoturisme in fata. Deodata, imi apare in oglinda o umbra, luminata de flash-urile xenoanelor intermitente, similare cu un cod morse, probabil incerca sa imi transmita ceva. Era un Range Rover sport, o masina superba, am dedus din viteza cu care se apropia ca se grabeste tare. Atat de tare incat nu putea concepe sa astepte cateva secunde sa depasim toti masinile de pe banda 1. I-am facut un semn cu semnalizarea stanga, sa inteleaga ca si eu sunt pe banda respectiva cu acelasi scop, sa depasesc dubele respective. A parut ca a inteles ceva, pentru ca s-au oprit blitz-urile, insa s-a apropiat mai mult, amenintator.
M-a depasit cativa km mai tarziu, nu pe autostrada ci pe serpentine, bineinteles pe linie continua, depasind intr-un loc fara vizibilitate…l-am si vazut atunci, mic, chel cu ochelari, 45-48 ani.
In gand i-am urat ceva de dulce, dupa care m-am gandit la cum isi aleg romanii masinile. Si nu, nu vreau sa vorbesc aici de romanii cu 2 clase cu bmw din 2000, sunt cumva hopeless, vorba cantecului, de unde nu e, nici Dumnezeu nu poate cere.
Imi aduc aminte de mine cand era foarte tanar si era vreun premiu fantastic la loto 6/49. Cu o seara inainte de extragere, in eventualitatea in care cumparasem o varianta simpla, avem inevitabil un vis erotic. Eram intr-un Ferrari rosu, decapotabil, cu cateva femei bune in spate cu o energie debordanta. De dragul povestirii, tin sa precizez daca mai era nevoie, ca nu s-a intamplat niciodata. Nici pe departe.
Inaintand in varsta si experienta, a ramas pasiunea masinilor faine. Barbatii inteleg, extrase, cai multi(nu exista suficienti niciodata), cutii automate, putem continua pana maine. Mai mult ca sigur e o legatura mentala intre masina care o conduci si masculinitatea inchipuita. La femei altfel se face alegerea, altele sunt “valorile” 🙂 nu ne bagam acolo, aici vorbim de barbatii puternici.
Deci, sa identificam ceva tipuri de romani si de autoturisme, incercand sa gasim motivatia alegerii lor. De ce? E pur si simplu un exercitiu de constientizare. Poate ne va ajuta sa reactionam cand ne intalnim cu ei in trafic.
Pe primul loc, hotaraste fiecare daca de la coada sau nu, sunt cocalarii manelisti cu super masini, in general marci foarte cunoscute. Ei e jmecheri, nu sunt prea multe lucruri e spus aici, parcheaza unde vrea muschiu’ lor, nu semnalizeaza si asa mai departe. Din pacate, e plin de ei.
Tot pe un loc fruntas sunt cei cu SUV-uri. In crestere si numarul lor, mai ales in orase, clar ai nevoie de masina mare, o parchezi usor, consuma putin si alte avantaje urbane. Aici am o dilema, nu prea inteleg de ce naiba iti cumperi SUV, ca utilitate ma refer. In afara de faptul ca te urci usor in el si te dai jos, fiind mai inalt si ca iti ofera o perspectiva mai buna asupra drumului, la fel pentru ca e mai inalt, o alta utilitate eu nu ii gasesc. Aici sigur e un alt criteriu pentru decizia de cumparare, statut social, prestanta, masculinitate, poate toate adunate. As fi foarte curios sa stiu exact ce sta in spatele deciziei.
Dupa mine, masina cumva ar trebui sa ti-o permiti. Apoi sa te reprezinte, pe tine, te, t, nu pe cine ai vrea sa fii, vezi Ferrari-ul meu de mai sus. Apoi sa te gandesti la utilitate, ma tot gandesc cum ar fi sa te plimbi pe stradutele din Firenze cu un Mercedes clasa S. Voi ce masini aveti? Cum ati decis sa le cumparati?
